Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Geneza 27 Bible Online

Geneza 27 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Geneza 27

¹Isaac îmbătrânise și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci l-a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.

²Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.

³Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat!

⁴Fă-mi o mâncare cum îmi place mie și adu-mi-o s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri!”

⁵Rebeca a ascultat ce îi spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă.

⁶Apoi Rebeca i-a zis fiului său Iacov: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbindu-i astfel fratelui tău, Esau:

⁷«Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea!»

⁸Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc:

⁹du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să îi fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place;

¹⁰tu ai să i-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.”

¹¹Iacov i-a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau, este păros, iar eu n-am păr deloc.

¹²Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.”

¹³Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i!”

¹⁴Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său.

¹⁵În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.

¹⁶I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care era fără păr.

¹⁷Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.

¹⁸El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?”

¹⁹Iacov i-a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”

²⁰Isaac i-a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.”

²¹Isaac i-a zis lui Iacov: „Apropie-te dar să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu!”

²²Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.”

²³Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau; și l-a binecuvântat.

²⁴Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.”

²⁵Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze!” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut.

²⁶Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule!”

²⁷Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

²⁸Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!

²⁹Să-ți fie supuse noroade și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta!”

³⁰Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său, Isaac, când fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare.

³¹A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care i-a adus-o tatălui său. Și i-a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”

³²Tatăl său, Isaac, i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”

³³Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.”

³⁴Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”

³⁵Isaac i-a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea.”

³⁶Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori! Mi-a luat dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

³⁷Isaac a răspuns și i-a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”

³⁸Esau i-a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns.

³⁹Tatăl său, Isaac, a răspuns și i-a zis: „Iată, locuința ta va fi lipsită[32] de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.

⁴⁰Vei trăi din sabia ta și îi vei sluji fratelui tău, dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”

⁴¹Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să-l ucid pe fratele meu, Iacov.”

⁴²Și i-au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de l-au chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.

⁴³Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran,

⁴⁴și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,

⁴⁵până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut! Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?”

⁴⁶Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?”