Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Geneza 31 Bible Online

Geneza 31 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Geneza 31

¹Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.”

²Iacov s-a uitat și la fața lui Laban și iată că ea nu mai era ca înainte.

³Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine!”

⁴Iacov a trimis de le-a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui.

⁵El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

⁶Voi însevă știți că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

⁷Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.

⁸Ci, când zicea el: «Mieii pestriți să fie simbria ta», toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: «Mieii bălțați să fie simbria ta», toate oile făceau miei bălțați.

⁹Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie.

¹⁰Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălțați, pestriți și seini.

¹¹Și Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacove!» «Iată-mă», am răspuns eu.

¹²El a zis: «Ridică ochii și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălțați, pestriți și seini, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban.

¹³Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere!»”

¹⁴Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru?

¹⁵Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vândut și ne-a mâncat și banii?

¹⁶Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu!”

¹⁷Iacov s-a sculat și i-a pus pe copiii și nevestele sale călare pe cămile.

¹⁸Și-a luat toată turma și toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, și a plecat la tatăl său, Isaac, în țara Canaan.

¹⁹Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;

²⁰și Iacov l-a înșelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înștiințat de fuga sa.

²¹A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat) și s-a îndreptat spre muntele Galaad.

²²A treia zi, i-au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

²³Laban i-a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaad.

²⁴Dar Dumnezeu i S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, și i-a zis: „Ferește-te să-i spui o vorbă rea lui Iacov!”

²⁵Laban l-a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul, cu frații lui, pe muntele Galaad.

²⁶Atunci Laban i-a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia?

²⁷Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cântecelor, în sunet de timpane și alăută.

²⁸Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele! Ca un nebun ai lucrat.

²⁹Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis noaptea trecută: «Ferește-te să-i spui o vorbă rea lui Iacov!»

³⁰Dar acum, odată ce ai plecat pentru că te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”

³¹Drept răspuns, Iacov i-a zis lui Laban: „Am fugit fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.

³²Dar să piară acela la care îți vei găsi dumnezeii tăi! În fața fraților noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale și ia-ți-l!” Iacov nu știa că Rahela îi furase.

³³Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei.

³⁴Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.

³⁵Ea i-a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor!” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.

³⁶Iacov s-a mâniat și l-a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta înverșunare?

³⁷Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amândoi!

³⁸Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta.

³⁹Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.

⁴⁰Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi.

⁴¹Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat simbria.

⁴²Dacă nu L-aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.”

⁴³Drept răspuns, Laban i-a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut?

⁴⁴Vino, să facem amândoi un legământ, și legământul acesta să slujească de mărturie între mine și tine!”

⁴⁵Iacov a luat o piatră și a pus-o ca stâlp de aducere aminte.

⁴⁶Iacov le-a zis fraților săi: „Strângeți pietre!” Ei au strâns pietre și au făcut o movilă; și au mâncat acolo pe movilă.

⁴⁷Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).

⁴⁸Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!” De aceea i-au pus numele Galed.

⁴⁹Se mai numește și Mițpa (Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul!

⁵⁰Dacă le vei asupri pe fetele mele și dacă vei mai lua și alte neveste în afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine!”

⁵¹Laban i-a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine și tine.

⁵²Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău!

⁵³Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!” Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

⁵⁴Iacov a adus o jertfă pe munte și i-a poftit pe frații lui să mănânce; ei au mâncat și au rămas toată noaptea pe munte.

⁵⁵Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat. Apoi a plecat și s-a întors la locuința lui.