Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Geneza 37 Bible Online

Geneza 37 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Geneza 37

¹Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

²Iată istoria lui Iacov: Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif îi spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

³Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe; și i-a făcut o haină pestriță[37].

⁴Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenoasă.

⁵Iosif a visat un vis și li l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.

⁶El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!

⁷Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.”

⁸Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?” Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui.

⁹Iosif a mai visat un alt vis și li l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.”

¹⁰Li l-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?”

¹¹Frații săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.

¹²Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

¹³Israel i-a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem. Vino, căci vreau să te trimit la ei!” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.

¹⁴Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești!” L-a trimis astfel din Valea Hebronului, și Iosif a ajuns la Sihem.

¹⁵Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?”

¹⁶„Îi caut pe frații mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”

¹⁷Și omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: «Haidem la Dotan!»” Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan.

¹⁸Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

¹⁹Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!

²⁰Veniți acum să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.”

²¹Ruben a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!”

²²Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge, ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneți mâna pe el!” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.

²³Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță pe care o avea pe el.

²⁴L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

²⁵Apoi au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt.

²⁶Atunci Iuda le-a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să-l ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sângele?

²⁷Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră!” Și frații lui l-au ascultat.

²⁸La trecerea negustorilor madianiți, l-au tras și l-au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.

²⁹Ruben s-a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,

³⁰s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”

³¹Ei au luat atunci haina lui Iosif și, înjunghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge.

³²I-au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu!”

³³Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!”

³⁴Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit multă vreme pe fiul său.

³⁵Toți fiii și toate fiicele lui au venit să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuința Morților.” Și îl plângea astfel pe fiul său.

³⁶Madianiții i l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.