Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Geneza 41 Bible Online

Geneza 41 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Geneza 41

¹După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă Râu (Nil).

²Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din Râu și au început să pască prin mlaștini.

³După ele s-au mai suit din Râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea Râului.

⁴Vacile urâte la vedere și slabe la trup le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit.

⁵A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai.

⁶Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit.

⁷Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul.

⁸Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să-i cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să i le tălmăcească lui Faraon.

⁹Atunci mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea.

¹⁰Faraon se mâniase pe slujitorii lui și ne aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor.

¹¹Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte: și anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită.

¹²Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.

¹³Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.”

¹⁴Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon.

¹⁵Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.”

¹⁶Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Nu eu. Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

¹⁷Faraon a început să-i istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu se făcea că stăteam pe malul Râului.

¹⁸Și, deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din Râu și au început să pască prin mlaștini.

¹⁹După ele, s-au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului.

²⁰Vacile cele sfrijite și slabe le-au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase.

²¹Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat.

²²Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai.

²³Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.

²⁴Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Le-am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.”

²⁵Iosif i-a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu i-a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

²⁶Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis.

²⁷Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete.

²⁸Astfel, după cum i-am spus lui Faraon, Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă.

²⁹Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.

³⁰După ei, vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara.

³¹Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare, că nu se va mai cunoaște belșugul în țară.

³²Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

³³Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului.

³⁴Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug.

³⁵Să se strângă toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească.

³⁶Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită de foamete.”

³⁷Cuvintele acestea le-au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.

³⁸Și Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”

³⁹Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine.

⁴⁰Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”

⁴¹Faraon i-a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.”

⁴²Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât.

⁴³L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.

⁴⁴Și i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon. Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului.”

⁴⁵Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah (Descoperitor de taine) și i-a dat-o de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului.

⁴⁶Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.

⁴⁷În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug.

⁴⁸Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul dimprejur.

⁴⁹Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

⁵⁰Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

⁵¹Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase (Uitare), căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.”

⁵²Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire), căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele.”

⁵³Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut

⁵⁴și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine.

⁵⁵Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon le-a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el!”

⁵⁶Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului.

⁵⁷Și din toate țările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.