Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Geneza 47 Bible Online

Geneza 47 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Geneza 47

¹Iosif s-a dus să-l înștiințeze pe Faraon și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor, și sunt în ținutul Gosen.”

²I-a luat pe cinci din frații lui și i-a adus înaintea lui Faraon.

³Faraon i-a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciți?” Ei i-au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri.”

⁴Și i-au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în țară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete în țara Canaanului; îngăduie-le dar robilor tăi să locuiască în ținutul Gosen!”

⁵Faraon i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

⁶Țara Egiptului este deschisă înaintea ta; așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării! Să locuiască în ținutul Gosen; și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele!”

⁷Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov l-a binecuvântat pe Faraon.

⁸Faraon l-a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?”

⁹Iacov i-a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sunt de o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr și rele și n-au atins zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor.”

¹⁰Iacov l-a binecuvântat iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon.

¹¹Iosif i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

¹²Iosif i-a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

¹³Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei.

¹⁴Iosif a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.

¹⁵Când s-a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.”

¹⁶Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint!”

¹⁷Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.

¹⁸După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să-i ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre.

¹⁹Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre! Dă-ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii!”

²⁰Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon.

²¹Cât despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă.

²²Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile.

²³Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânță, ca să puteți semăna pământul.

²⁴La vremea roadelor, îi veți da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, ca să semănați ogoarele și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre.”

²⁵Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon!”

²⁶Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai pământurile preoților nu sunt ale lui Faraon.

²⁷Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut și s-au înmulțit foarte mult.

²⁸Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani.

²⁹Când s-a apropiat Israel de clipa morții, l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi în Egipt!

³⁰Ci, când mă voi culca lângă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor!” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.”

³¹Iacov a zis: „Jură-mi!” Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu fața pe căpătâiul patului.