Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania 1 Împărați 3 Bible Online

1 Împărați 3 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

1 Împărați 3

¹Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat-o de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David până și-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului.

²Poporul nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o Casă în Numele Domnului.

³Solomon Îl iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

⁴Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar.

⁵La Gabaon Domnul i S-a arătat în vis lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”

⁶Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

⁷Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu, David; și eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.

⁸Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui.

⁹Dă-i dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece poporul Tău, poporul acesta așa de mare la număr?”

¹⁰Cererea aceasta a lui Solomon I-a plăcut Domnului.

¹¹Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

¹²voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

¹³Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine.

¹⁴Și dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.”

¹⁵Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire și le-a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui.

¹⁶Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfățișat înaintea lui.

¹⁷Una dintre femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă.

¹⁸După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă.

¹⁹Peste noapte fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.

²⁰Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.

²¹Dimineața m-am sculat să dau țâță copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața, și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.”

²²Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Așa au vorbit ele înaintea împăratului.

²³Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Și cealaltă zice: «Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.»”

²⁴Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie!” Au adus o sabie înaintea împăratului.

²⁵Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!”

²⁶Atunci femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și i-a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiați-l!”

²⁷Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Dați-i celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui.”

²⁸Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.