Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania 2 Împărați 18 Bible Online

2 Împărați 18 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

2 Împărați 18

¹În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda.

²Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi, fata lui Zaharia.

³El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.

⁴A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele și a sfărâmat în bucăți șarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan.

⁵El și-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; și dintre toți împărații lui Iuda care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el.

⁶El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care i le dăduse lui Moise Domnul.

⁷Și Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost supus.

⁸I-a bătut pe filisteni până la Gaza și le-a pustiit ținutul, de la toate turnurile de pază până la cetățile întărite.

⁹În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o.

¹⁰După trei ani a luat-o, în al șaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel — atunci a fost luată Samaria.

¹¹Împăratul Asiriei l-a dus pe Israel rob în Asiria și l-a așezat la Halah și Habor, lângă râul Gozan, și în cetățile mezilor,

¹²pentru că nu ascultaseră de glasul Domnului, Dumnezeului lor, și călcaseră legământul Lui; pentru că nici nu ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.

¹³În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele.

¹⁴Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să-i spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit. Îndepărtează-te de mine! Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Și împăratul Asiriei i-a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur.

¹⁵Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului.

¹⁶Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și i-a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului.

¹⁷Împăratul Asiriei i-a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în Ogorul Nălbitorului.

¹⁸L-au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul.

¹⁹Rabșache le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: «Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: ‘Ce este încrederea aceasta pe care te bizui?

²⁰Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuință și putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ți-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea?

²¹Iată, ți-ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înțeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el.

²²Poate că îmi veți spune: ‹În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‹Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?’

²³Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, să vedem dacă poți din partea ta să dai atâția călăreți ca să încalece pe ei.

²⁴Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți.

²⁵‘De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: ‹Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o!›’»”

²⁶Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i-au zis lui Rabșache: „Vorbește-le robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid!”

²⁷Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să vă spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?”

²⁸Atunci Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei!

²⁹Așa vorbește împăratul: «Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!

³⁰Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicând: ‘Domnul ne va izbăvi, și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei’!»

³¹Nu ascultați de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie, și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui,

³²până voi veni și vă voi duce într-o țară ca a voastră, într-o țară cu grâu și cu vin, o țară cu pâine și vii, o țară cu măslini de untdelemn și miere, și veți trăi și nu veți muri! Nu ascultați dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: ‘Domnul ne va izbăvi’!

³³Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare țara lui din mâna împăratului Asiriei?

³⁴Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei și ai Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea?

³⁵Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-au izbăvit țara din mâna mea, pentru ca și Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?»”

³⁶Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți!”

³⁷Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache.