Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Iov 30 Bible Online

Iov 30 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Iov 30

¹Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrânețe?

³Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.

⁵Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți.

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pământului și în stânci.

⁷Urlă printre stufișuri și se adună sub mărăcini.

⁸Ființe mârșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară.

⁹Și acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față.

¹¹Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.

¹²Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea și îmi împing picioarele și își croiesc cărări împotriva mea, ca să mă piardă.

¹³Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹⁴Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

¹⁵Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁶Și acum mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinței.

¹⁷Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

¹⁸De tăria suferinței, haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă.

¹⁹Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa.

²⁰Strig către Tine, și nu-mi răspunzi; stau în picioare, și nu mă vezi.

²¹Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt și mă nimicești cu suflarea furtunii.

²³Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toți cei vii.

²⁴Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁵Nu-l plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁶Mă așteptam la fericire, și, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.

²⁷Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.

²⁸Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.

²⁹Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții.

³⁰Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă.

³¹Harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale, și cavalul meu scoate sunete plângătoare.