Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Iov 31 Bible Online

Iov 31 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Iov 31

¹Făcusem un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.

²Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

³Pieirea nu-i oare pentru cel rău, și nenorocirea, pentru cei ce fac fărădelege?

⁴N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu a numărat El toți pașii mei?

⁵Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,

⁶să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!

⁷De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,

⁸atunci eu să semăn, și altul să secere, și odraslele mele să fie dezrădăcinate!

⁹Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

¹⁰atunci nevasta mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții!

¹¹Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

¹²un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.

¹³De aș fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele când se certau cu mine,

¹⁴ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?

¹⁵Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?

¹⁶Dacă nu le-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

¹⁷dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea

¹⁸— eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit-o pe văduvă — ,

¹⁹dacă l-am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,

²⁰fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei,

²¹dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,

²²atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!

²³Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.

²⁴Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»,

²⁵dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,

²⁶dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață

²⁷și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări[6], ducându-mi mâna la gură —

²⁸și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus — ,

²⁹dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,

³⁰eu, care nu i-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,

³¹dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: «Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?»,

³²dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,

³³dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii[7], și mi-am închis nelegiuirile în sân,

³⁴pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…

³⁵O, de aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de Potrivnicul meu,

³⁶ca să-I port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună,

³⁷să-I dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de El ca un domn?

³⁸Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi,

³⁹dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,

⁴⁰atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.