Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Iov 9 Bible Online

Iov 9 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Iov 9

¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

³Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

⁴Ale Lui sunt înțelepciunea și atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵El mută deodată munții și-i răstoarnă în mânia Sa.

⁶Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

⁷Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele sub pecetea Lui.

⁸Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării.

⁹El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele și stelele din ținuturile de miazăzi.

¹⁰El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.

¹¹Iată, El trece pe lângă mine, și nu-L văd; Se duce, și nu-L zăresc.

¹²Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: «Ce faci?»

¹³Dumnezeu nu-Și întoarce mânia; sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei.

¹⁴Și eu cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁵Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.

¹⁶Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul —

¹⁷El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi, și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

²²Ce-mi pasă la urma urmei? Căci îndrăznesc s-o spun: El îl nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.

²³Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…! Dar El râde de încercările celui nevinovat.

²⁴Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor — de nu El, apoi cine altul?

²⁵Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii.

²⁷Dacă zic: «Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea și să fiu voios»,

²⁸sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁹Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,

³¹Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până și hainele de mine.

³²Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde și să mergem împreună la judecată.

³³Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste noi amândoi.

³⁴Să-Și tragă însă varga de deasupra mea și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

³⁵Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.