Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Psalmul 18 Bible Online

Psalmul 18 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Psalmul 18

¹Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului. El I-a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis: Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

²Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

³Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

⁴Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii;

⁵mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții.

⁶Dar în strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

⁷Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

⁸Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.

⁹A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.

¹⁰Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului.

¹¹Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri.

¹²Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc.

¹³Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc.

¹⁴A aruncat săgeți și i-a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

¹⁵Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

¹⁷m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

²⁰Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,

²¹căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui.

²³Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea.

²⁴De aceea Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

²⁵Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit,

²⁶cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.

²⁷Tu mântuiești poporul care se smerește și smerești privirile trufașe.

²⁸Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.

³¹Căci cine este Dumnezeu în afară de Domnul și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

³²Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.

³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele[1].

³⁴El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă.

³⁵Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină și îndurarea Ta mă face mare.

³⁶Tu lărgești drumul sub pașii mei și nu-mi alunecă gleznele.

³⁷Îi urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

³⁸Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice; ei cad sub picioarele mele.

³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă și îi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

⁴⁰Tu îi faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

⁴¹Ei strigă, dar n-are cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde.

⁴²Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.

⁴³Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

⁴⁴El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc.

⁴⁵Fiilor străinului li se înmoaie inima și ies tremurând din cetățuile lor.

⁴⁶Trăiască Domnul și binecuvântată fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele

⁴⁸și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰El îi dă mari izbăviri împăratului Său și îi dă îndurare unsului Său, lui David, și seminței lui pe vecie.