Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Psalmul 78 Bible Online

Psalmul 78 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Psalmul 78

¹O cântare a lui Asaf Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele!

²Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

³Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri,

⁴nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.

⁵El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel și le-a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii,

⁶ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să le vorbească despre ea copiilor lor,

⁷pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să păzească poruncile Lui;

⁸să nu fie ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare și al cărui duh nu-I era credincios lui Dumnezeu.

⁹Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

¹⁰pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

¹¹Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.

¹²Înaintea părinților lor, El făcuse minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoan.

¹³A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

¹⁴I-a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

¹⁵A despicat stânci în pustie și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

¹⁶A făcut să țâșnească izvoare din stânci și să curgă ape ca niște râuri.

¹⁷Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie.

¹⁸L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.

¹⁹Au vorbit împotriva lui Dumnezeu și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

²⁰Iată că El a lovit stânca de au curs ape și s-au vărsat șiroaie. Dar va putea El să dea și pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”

²¹Domnul a auzit și S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

²²pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

²³El a poruncit norilor de sus și a deschis porțile cerurilor:

²⁴a plouat peste ei mană de mâncare și le-a dat grâu din cer.

²⁵Au mâncat cu toții pâinea celor mari și le-a trimis mâncare să se sature.

²⁶A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

²⁷A plouat peste ei carne ca pulberea și păsări înaripate cât nisipul mării;

²⁸le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuințelor lor.

²⁹Ei au mâncat și s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

³⁰Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,

³¹când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, i-a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei și i-a doborât pe tinerii lui Israel.

³²Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască și n-au crezut în minunile Lui.

³³De aceea El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.

³⁴Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

³⁵își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor și că Dumnezeul Atotputernic este izbăvitorul lor.

³⁶Dar Îl înșelau cu gura și-L mințeau cu limba.

³⁷Inima nu le era tare față de El și nu erau credincioși legământului Său.

³⁸Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia și nu dă drumul întregii Lui urgii.

³⁹El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce.

⁴⁰De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!

⁴¹Da, n-au încetat să-L ispitească pe Dumnezeu și să-L întărâte pe Sfântul lui Israel.

⁴²Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,

⁴³de minunile pe care le-a făcut în Egipt și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan:

⁴⁴cum le-a prefăcut râurile în sânge și n-au putut să bea din apele lor;

⁴⁵cum a trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat și broaște care i-au nimicit;

⁴⁶cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor, pradă lăcustelor;

⁴⁷cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, și smochinii din Egipt, cu grindină;

⁴⁸cum le-a lăsat vitele pradă grindinei și turmele, pradă focului cerului

⁴⁹— El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuțimea și necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri — ;

⁵⁰cum Și-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte și le-a dat viața pradă molimei;

⁵¹cum i-a lovit pe toți întâii născuți din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham;

⁵²cum Și-a pornit poporul ca pe niște oi și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie;

⁵³cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea i-a acoperit pe vrăjmașii lor;

⁵⁴cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câștigat;

⁵⁵cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărțit țara în părți de moștenire și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

⁵⁶Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui și n-au ținut poruncile Lui,

⁵⁷ci s-au îndepărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor, s-au abătut laoparte, ca un arc înșelător,

⁵⁸L-au supărat prin înălțimile lor și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

⁵⁹Dumnezeu a auzit și S-a mâniat și l-a urgisit rău de tot pe Israel.

⁶⁰A părăsit locuința Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

⁶¹Și-a dat slava pradă robiei și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.

⁶²A dat pradă sabiei poporul Lui și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

⁶³Pe tinerii lui i-a ars focul, și fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

⁶⁴Preoții săi au căzut uciși de sabie, și văduvele lui nu s-au bocit.

⁶⁵Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

⁶⁶și i-a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veșnică ocară.

⁶⁷Însă a lepădat cortul lui Iosif și n-a ales seminția lui Efraim,

⁶⁸ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubește.

⁶⁹Și-a zidit sfântul Locaș ca cerurile de înalt și tare ca pământul, pe care l-a întemeiat pe veci.

⁷⁰L-a ales pe robul Său David și l-a luat de la staulele de oi.

⁷¹L-a luat dindărătul oilor care alăptau, ca să pască poporul Său, Iacov, și moștenirea Sa, Israel.

⁷²Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită și i-a povățuit cu mâini pricepute.