Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Eclesiastul 2 Bible Online

Eclesiastul 2 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Eclesiastul 2

¹Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, gustă fericirea!” Dar iată că și aceasta este o deșertăciune.

²Am zis râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?”

³Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înțelepciune, și să stărui astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor.

⁴Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,

⁵mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori.

⁶Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

⁷Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai multe decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

⁸Mi-am strâns argint și aur și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei.

⁹Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea.

¹⁰Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

¹¹Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.

¹²Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie. — Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. —

¹³Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.

¹⁴Înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric, dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași soartă.

¹⁵Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.”

¹⁶Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul!

¹⁷Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.

¹⁸Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care i-o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

¹⁹Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune.

²⁰Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

²¹Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă și îi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

²²Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare?

²³Toate zilele lui sunt pline de durere, și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune.

²⁴Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui. Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.

²⁵Cine, într-adevăr, poate să mănânce și să se bucure fără El?

²⁶Căci El îi dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă și s-adune, ca să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.