Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Eclesiastul 9 Bible Online

Eclesiastul 9 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Eclesiastul 9

¹Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că cei neprihăniți și înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

²Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă au cel neprihănit ca și cel rău, cel bun și curat ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă ca și cel ce n-aduce jertfă, cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure.

³Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă o au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți.

⁴Căci cine este scutit? Oricine trăiește tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.

⁵Cei vii, într-adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită.

⁶Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

⁷Du-te dar de mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum!

⁸Hainele să-ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap.

⁹Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare!

¹⁰Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în Locuința Morților în care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!

¹¹Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări.

¹²Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.

¹³Am mai văzut următoarea înțelepciune sub soare și mi s-a părut mare.

¹⁴Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea, și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei.

¹⁵În ea se afla un om sărac, dar înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui. Și nimeni nu se gândise la omul acela sărac.

¹⁶Atunci am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât tăria.” Totuși, înțelepciunea săracului este disprețuită și nimeni nu-l ascultă.

¹⁷Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sunt mai de preț decât strigătele unuia care stăpânește între nebuni.

¹⁸Înțelepciunea este mai de preț decât sculele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.