Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Isaia 10 Bible Online

Isaia 10 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Isaia 10

¹„Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte,

²ca să nu le facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să le facă pe văduve prada lor și să-i jefuiască pe orfani!

³Ce veți face voi în ziua pedepsei și a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția?”

⁴Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este.

⁵„Vai de asirian”, zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele!

⁶I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prade și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe.

⁷Dar el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândește decât să nimicească, să prăpădească neamurile cu grămada.

⁸Căci el zice: «Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați?

⁹Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu i s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?

¹⁰După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria),

¹¹cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?»”

¹²Dar după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe muntele Sionului și la Ierusalim, „îl voi pedepsi”, zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe,

¹³căci el a zis: «Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, i-am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie;

¹⁴am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.»

¹⁵Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește fierăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua l-ar mișca pe cel ce o ridică, de parcă toiagul l-ar ridica pe cel ce nu este de lemn!”

¹⁶De aceea Domnul, Dumnezeul Oștirilor, va trimite ofilirea printre războinicii lui cei voinici, și între aleșii lui va izbucni un pârjol ca pârjolul unui foc.

¹⁷Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfântul lui — într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui într-o zi.

¹⁸Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin.

¹⁹Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați și un copil le-ar putea scrie numărul.

²⁰În ziua aceea rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.

²¹O rămășiță, rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.

²²Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.

²³Și nimicirea aceasta care a fost hotărâtă Domnul, Dumnezeul Oștirilor, o va aduce la îndeplinire în toată țara.

²⁴Totuși, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii,

²⁵dar peste puțină vreme pedeapsa va înceta, și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.”

²⁶Domnul Oștirilor va învârti biciul împotriva lui, cum l-a lovit pe Madian la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt.

²⁷În ziua aceea se va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.

²⁸El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș.

²⁹Trece trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.

³⁰Ridică-ți glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot!

³¹Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug.

³²Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

³³Iată, Domnul, Dumnezeul Oștirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți.

³⁴Dă jos cu fierul crângul pădurii, și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.