Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Isaia 37 Bible Online

Isaia 37 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Isaia 37

¹Când a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului.

²I-a trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoț.

³Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, și totuși mamele n-au putere să nască.

⁴Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să-L batjocorească pe Dumnezeul cel viu, și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas!»”

⁵Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia.

⁶Și Isaia le-a zis: „Iată ce-i veți spune stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: ‘Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei!

⁷Căci voi pune în el un duh de așa fel, încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.’»”

⁸Rabșache, la întoarcere, l-a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

⁹Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ți facă război.” Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le:

¹⁰„Așa să-i vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi și zici: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei’,

¹¹căci ai auzit ce le-au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit cu desăvârșire! Și tu să fii izbăvit?

¹²Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețeful și fiii lui Eden, care sunt la Telasar?

¹³Unde sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?»”

¹⁴Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului

¹⁵și I-a făcut următoarea rugăciune:

¹⁶„Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi, Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul.

¹⁷Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel viu!

¹⁸Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate țările și ținuturile lor

¹⁹și că i-au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, din lemn și din piatră. De aceea i-au nimicit.

²⁰Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărățiile pământului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!”

²¹Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să-i spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.»

²²Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.

²³Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel;

²⁴prin slujitorii tăi tu L-ai batjocorit pe Domnul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui, care este ca un pomet.

²⁵Am săpat izvoare și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.’

²⁶Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult și că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, așa încât să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărâmături.

²⁷Și locuitorii lor sunt neputincioși, înspăimântați și uluiți: sunt ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a da în spic.

²⁸Dar Eu știu când stai jos, când ieși afară, când intri și când ești mânios împotriva Mea.

²⁹Deci, pentru că ești mânios împotriva Mea și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.»

³⁰Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește singur de la sine, și în al doilea an — ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.

³¹Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda și ce va mai rămâne iarăși va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra.

³²Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului — cei izbăviți. Iată ce va face râvna Domnului Oștirilor.

³³De aceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei,

³⁴ci se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul,

³⁵«căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea și din pricina robului Meu David.»”

³⁶Îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte.

³⁷Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a rămas la Ninive.

³⁸Și pe când stătea cu fața la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec și Șarețer l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.