Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Daniel 4 Bible Online

Daniel 4 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Daniel 4

¹„Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: să aveți multă pace!

²Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele și minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt față de mine.

³Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!

⁴Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu.

⁵Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.

⁶Am poruncit atunci să-i aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul.

⁷Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Le-am spus visul, și nu mi l-au putut tâlcui.

⁸La urmă de tot s-a înfățișat înaintea mea Daniel, numit Beltșațar după numele dumnezeului meu și care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți. I-am spus visul și am zis:

⁹«Beltșațare, căpetenia vrăjitorilor, știu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinți și că pentru tine nicio taină nu este grea, deci tâlcuiește-mi vedeniile pe care le-am avut în vis!

¹⁰Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam, și iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt.

¹¹Copacul acesta s-a făcut mare și puternic, vârful lui se înălța până la ceruri și se vedea de la marginile întregului pământ.

¹²Frunza lui era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el.

¹³În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam, și iată că s-a coborât din ceruri un străjer sfânt.

¹⁴El a strigat cu putere și a vorbit așa: ‘Tăiați copacul și rupeți-i ramurile; scuturați-i frunza și risipiți-i roadele; fugăriți fiarele de sub el și păsările din ramurile lui!

¹⁵Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului!

¹⁶Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară și vor trece șapte vremuri peste el.

¹⁷Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și îl înalță peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.’

¹⁸Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tâlcuiește-l, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți.»

¹⁹Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă, și gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: «Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!» Și Beltșațar a răspuns: «Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi, și tâlcuirea lui — pentru potrivnicii tăi!

²⁰Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și de puternic, încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului,

²¹copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului,

²²ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului.

²³Împăratul a văzut un străjer sfânt coborându-se și zicând: ‘Tăiați copacul și nimiciți-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele câmpului până vor trece șapte vremuri peste el!’

²⁴Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul:

²⁵te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea.

²⁶Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în ceruri.

²⁷De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!»

²⁸Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar.

²⁹După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon,

³⁰împăratul a luat cuvântul și a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?»

³¹Nu se sfârșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s-a coborât din cer și a zis: «Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția!

³²Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea.»

³³Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului, și unghiile — ca ghearele păsărilor.

³⁴După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, pe Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam.

³⁵Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: «Ce faci?»

³⁶În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut.

³⁷Acum, eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și-L slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să-i smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”