Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Daniel 5 Bible Online

Daniel 5 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Daniel 5

¹Împăratul Belșațar le-a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor.

²Și în cheful vinului a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui.

³Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui.

⁴Au băut vin și au lăudat dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră.

⁵În clipa aceea s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris.

⁶Atunci împăratul a îngălbenit, și gândurile atât l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul.

⁷Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul și le-a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta și mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănțișor de aur la gât și va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.”

⁸Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici să i-o tâlcuiască împăratului.

⁹Din pricina aceasta împăratul Belșațar s-a înspăimântat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai-marii lui au rămas încremeniți.

¹⁰Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și ale mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața!

¹¹În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți; și pe vremea tatălui tău s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori,

¹²și anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele și să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tâlcuirea!”

¹³Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și i-a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul dintre prinșii de război ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?

¹⁴Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor și că la tine se găsesc lumini, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită.

¹⁵I-au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte.

¹⁶Am aflat că tu poți să tâlcuiești și să dezlegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gât și vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.”

¹⁷Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile și dă-i altuia răsplătirile tale! Totuși, îi voi citi împăratului scrierea și i-o voi tâlcui.

¹⁸Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, împărăție, mărime, slavă și strălucire;

¹⁹și din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia și cobora pe cine voia.

²⁰Dar când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui;

²¹a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea.

²²Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri,

²³ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici nu aud și nici nu pricep nimic, și nu L-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale.

²⁴De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta.

²⁵Iată însă scrierea care a fost scrisă: «Numărat, numărat, cântărit și împărțit.»[1]

²⁶Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt.

²⁷Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor.

²⁸Împărțit înseamnă că împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor și perșilor.”

²⁹Îndată Belșațar a dat poruncă și l-au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.

³⁰Dar chiar în noaptea aceea Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât.

³¹Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.