Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Numeri 11 Bible Online

Numeri 11 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Numeri 11

¹Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.

²Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, și focul s-a stins.

³Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

⁴Adunăturii de oameni care se afla în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?

⁵Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.

⁶Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”

⁷Mana semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul.

⁸Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.

⁹Când cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana.

¹⁰Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

¹¹și I-a zis Domnului: „Pentru ce îl mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

¹²Oare eu am zămislit poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău cum îl poartă doica pe copil», până în țara pe care le-ai jurat părinților lui că i-o vei da?

¹³De unde să iau carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!»

¹⁴Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

¹⁵Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea!”

¹⁶Domnul i-a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, dintre cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la Cortul Întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine!

¹⁷Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine și-L voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.

¹⁸Să spui poporului: «Sfințiți-vă pentru mâine, și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt.’ Domnul vă va da carne și veți mânca.

¹⁹Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

²⁰ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: ‘Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?’»”

²¹Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă»!

²²Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?”

²³Domnul i-a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.”

²⁴Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului.

²⁵Domnul S-a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul S-a așezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit.

²⁶Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul S-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei înscriși, măcar că nu se duseseră la Cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.

²⁷Un tânăr a alergat și i-a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.”

²⁸Și Iosua, fiul lui Nun, care îi slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise, oprește-i!”

²⁹Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!”

³⁰Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.

³¹Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului.

³²În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.

³³Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

³⁴I-au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat poporul apucat de poftă.

³⁵De la Chibrot-Hataava poporul a plecat la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.