Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Matei 13 Bible Online

Matei 13 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Matei 13

¹În aceeași zi Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare.

²O mulțime de noroade s-au strâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe țărm.

³El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.

⁴Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.

⁵O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.

⁶Dar când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că nu avea rădăcini, s-a uscat.

⁷O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.

⁸O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul — șaizeci, și altul — treizeci.

⁹Cine are urechi de auzit să audă!”

¹⁰Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?”

¹¹Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

¹²Căci celui ce are i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are.

¹³De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.

¹⁴Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea.

¹⁵Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»

¹⁶Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!

¹⁷Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut, și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.

¹⁸Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului!

¹⁹Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută lângă drum.

²⁰Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,

²¹dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

²²Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.

²³Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul — șaizeci, altul — treizeci.”

²⁴Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în țarina lui.

²⁵Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în grâu și a plecat.

²⁶Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.

²⁷Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?»

²⁸El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.» Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s-o smulgem?»

²⁹«Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.

³⁰Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu!’»”

³¹Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.

³²Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”

³³Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”

³⁴Isus le-a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă,

³⁵ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

³⁶Atunci Isus le-a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină!”

³⁷El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.

³⁸Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău.

³⁹Vrăjmașul care a semănat-o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.

⁴¹Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea

⁴²și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

⁴³Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă!

⁴⁴Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.

⁴⁵Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

⁴⁶Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.

⁴⁷Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești.

⁴⁸După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău.

⁴⁹Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni

⁵⁰și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

⁵¹Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

⁵²Și El le-a zis: „De aceea orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”

⁵³După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

⁵⁴A venit în patria Sa și a început să-i învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea?

⁵⁵Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui?

⁵⁶Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

⁵⁷Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

⁵⁸Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.