Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Matei 18 Bible Online

Matei 18 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Matei 18

¹În clipa aceea ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”

²Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor

³și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor!

⁴De aceea oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.

⁵Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.

⁶Dar pentru oricine îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.

⁷Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

⁸Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.

⁹Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.

¹⁰Feriți-vă să-l defăimați pe vreunul dintre acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri.

¹¹Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

¹²Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu le lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și nu se duce să o caute pe cea rătăcită?

¹³Și dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.

¹⁴Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară nici măcar unul dintre acești micuți.

¹⁵Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.

¹⁶Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori!

¹⁷Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș!

¹⁸Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer!

¹⁹Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

²⁰Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în[8] Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”

²¹Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

²²Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

²³De aceea Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.

²⁴A început să facă socoteala și i l-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni[9].

²⁵Fiindcă el nu avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-i vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea și să se plătească datoria.

²⁶Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: «Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot!»

²⁷Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.

²⁸Robul acela, când a ieșit afară, l-a întâlnit pe unul dintre tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: «Plătește-mi ce-mi ești dator!»

²⁹Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: «Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti!»

³⁰Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până avea să plătească datoria.

³¹Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

³²Atunci stăpânul l-a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: «Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.

³³Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău cum am avut eu milă de tine?»

³⁴Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până avea să plătească tot ce datora.

³⁵Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc dacă fiecare din voi nu-l iartă din toată inima pe fratele său.”