Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Matei 22 Bible Online

Matei 22 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Matei 22

¹Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:

²„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

³I-a trimis pe robii săi să-i cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

⁴A trimis iarăși alți robi și le-a zis: «Spuneți-le celor poftiți: ‘Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă!’»

⁵Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.

⁶Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.

⁷Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.

⁸Atunci le-a zis robilor săi: «Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea.

⁹Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi!»

¹⁰Robii au ieșit la răspântii, i-au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.

¹¹Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

¹²«Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit.

¹³Atunci împăratul le-a zis slujitorilor săi: «Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

¹⁴Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”

¹⁵Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba.

¹⁶I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.

¹⁷Spune-ne dar ce crezi: se cade să-i plătim bir cezarului sau nu?”

¹⁸Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?

¹⁹Arătați-Mi banul birului!” Și ei I-au adus un ban[11].

²⁰El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”

²¹„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

²²Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

²³În aceeași zi au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

²⁴„Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.»

²⁵Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă nu avea copii, i-a lăsat-o fratelui său pe nevasta lui.

²⁶Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.

²⁷La urmă, după ei toți, a murit și femeia.

²⁸La înviere nevasta căruia dintre cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.”

²⁹Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

³²«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.”

³³Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.

³⁴Când au auzit fariseii că Isus le-a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

³⁵Și unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

³⁶„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

³⁷Isus i-a răspuns: „«Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.»

³⁸Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.

³⁹Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»

⁴⁰În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”

⁴¹Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

⁴²„Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

⁴³Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:

⁴⁴«Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale’»?

⁴⁵Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”

⁴⁶Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și din ziua aceea n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.