Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Matei 26 Bible Online

Matei 26 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Matei 26

¹După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, le-a zis ucenicilor Săi:

²„Știți că după două zile va fi Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!”

³Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui-preot, care se numea Caiafa,

⁴și s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare.

⁵Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”

⁶Când era Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

⁷s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

⁸Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta și au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

⁹Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump și banii să li se dea săracilor!”

¹⁰Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce îi faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

¹¹Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.

¹²Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.

¹³Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei!”

¹⁴Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă

¹⁵și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți.

¹⁶Din clipa aceea Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea pe Isus în mâinile lor.

¹⁷În ziua dintâi a Praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?”

¹⁸El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta’»!”

¹⁹Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

²⁰Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

²¹Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

²²Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

²³Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.

²⁴Negreșit, Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”

²⁵Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”

²⁶Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!”

²⁷Apoi a luat un pahar și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el,

²⁸căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor!

²⁹Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”

³⁰După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor.

³¹Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: «Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.»

³²Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

³³Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire!”

³⁴„Adevărat îți spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!”

³⁵Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus același lucru.

³⁶Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și le-a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!”

³⁷I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.

³⁸Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!”

³⁹Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.”

⁴⁰Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?

⁴¹Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

⁴²S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se depărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”

⁴³S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.

⁴⁴I-a lăsat din nou, S-a îndepărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte.

⁴⁵Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.

⁴⁶Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

⁴⁷Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului.

⁴⁸Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el!”

⁴⁹Îndată Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat.

⁵⁰Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins.

⁵¹Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea.

⁵²Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri!

⁵³Crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?”

⁵⁵În clipa aceea Isus le-a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.

⁵⁶Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.

⁵⁷Cei ce L-au prins pe Isus L-au dus la marele-preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii.

⁵⁸Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui-preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul.

⁵⁹Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.

⁶⁰Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi

⁶¹și au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»”

⁶²Marele-preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?”

⁶³Isus tăcea. Și marele-preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!”

⁶⁴„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba, mai mult, vă spun că de acum încolo Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.”

⁶⁵Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui.

⁶⁶Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea!”

⁶⁷Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit,

⁶⁸zicând: „Hristoase, prorocește-ne — cine Te-a lovit?”

⁶⁹Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul.”

⁷⁰Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici!”

⁷¹Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și le-a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.”

⁷²El s-a lepădat iarăși cu jurământ și a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”

⁷³Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.”

⁷⁴Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul.

⁷⁵Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.