Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Marcu 12 Bible Online

Marcu 12 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Marcu 12

¹Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi le-a arendat-o unor vieri și a plecat din țară.

²La vremea roadelor a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei.

³Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

⁴A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit.

⁵A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi a trimis mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.

⁶Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă l-a trimis și pe el la ei. «Îl vor primi cu cinste pe fiul meu», zicea el.

⁷Dar vierii aceia au zis între ei: «Iată moștenitorul! Veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!»

⁸Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie.

⁹Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, îi va nimici pe vierii aceia și via le-o va da altora.

¹⁰Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;

¹¹Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri»?”

¹²Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.

¹³Apoi i-au trimis la Isus pe unii dintre farisei și dintre irodieni ca să-L prindă cu vorba.

¹⁴Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să-i plătim bir cezarului sau nu?

¹⁵Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut fățărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban[1] ca să-l văd!”

¹⁶I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei.

¹⁷Atunci Isus le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.

¹⁸Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare:

¹⁹„Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să o ia pe nevasta lui și să-i ridice urmaș fratelui său.»

²⁰Erau dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș.

²¹Al doilea a luat-o de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea.

²²Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți a murit și femeia.

²³La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de nevastă.”

²⁴Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.

²⁶În ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre «Rug», ce i-a spus Dumnezeu când a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»?

²⁷Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”

²⁸Unul dintre cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus le răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”

²⁹Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: «Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn»

³⁰și: «Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.» Iată porunca dintâi.

³¹Iar a doua este următoarea: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

³²Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule! Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El

³³și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.”

³⁴Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

³⁵Pe când învăța norodul în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?

³⁶Însuși David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!’»

³⁷Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

³⁸În învățătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe!

³⁹Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe;

⁴⁰casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei!”

⁴¹Isus ședea în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult.

⁴²A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți[2], care fac un gologan[3].

⁴³Atunci Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie,

⁴⁴căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”