Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Marcu 14 Bible Online

Marcu 14 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Marcu 14

¹După două zile era Praznicul Paștelui și al Azimelor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare.

²Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”

³Pe când ședea Isus la masă în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

⁴Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?

⁵Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei[4] și să li se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea.

⁶Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace! De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine;

⁷căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.

⁸Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.

⁹Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

¹⁰Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să li-L vândă pe Isus.

¹¹Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

¹²În ziua dintâi a Praznicului Azimelor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?”

¹³El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate! Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă: mergeți după el!

¹⁴Unde va intra el, spuneți-i stăpânului casei: «Învățătorul zice: ‘Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’»

¹⁵Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.”

¹⁶Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.

¹⁷Seara Isus a venit cu cei doisprezece.

¹⁸Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”

¹⁹Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”

²⁰„Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid.

²¹Fiul Omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”

²²Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; și după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!”

²³Apoi a luat un pahar și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el.

²⁴Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți.

²⁵Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.”

²⁶După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor.

²⁷Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: «Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.»

²⁸Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

²⁹Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”

³⁰Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

³¹Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ceilalți au spus același lucru.

³²S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga!”

³³I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare.

³⁴El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!”

³⁵Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.

³⁶El zicea: „Ava — adică «Tată» — , Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși , facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!”

³⁷Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și i-a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?

³⁸Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”

³⁹S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte.

⁴⁰Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă.

⁴¹În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul. Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

⁴²Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

⁴³Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el au venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni.

⁴⁴Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta, acela este; să-l prindeți și să-l duceți sub pază!”

⁴⁵Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învățătorule!” Și L-a sărutat mult.

⁴⁶Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins.

⁴⁷Unul dintre cei ce stăteau lângă El a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea.

⁴⁸Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți.

⁴⁹În toate zilele am fost la voi și îi învățam pe oameni în Templu, și nu M-ați prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.”

⁵⁰Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.

⁵¹După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare din pânză de in. Au pus mâna pe el,

⁵²dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.

⁵³Pe Isus L-au dus la marele-preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii.

⁵⁴Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui-preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului.

⁵⁵Preoții cei mai de seamă și tot Soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna.

⁵⁶Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.

⁵⁷Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis:

⁵⁸„Noi L-am auzit zicând: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.»”

⁵⁹Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.

⁶⁰Atunci marele-preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, L-a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?”

⁶¹Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele-preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”

⁶²„Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și-L veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”

⁶³Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?

⁶⁴Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.

⁶⁵Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme.

⁶⁶Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui-preot.

⁶⁷Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!”

⁶⁸El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul.

⁶⁹Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”

⁷⁰Și el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.”

⁷¹Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”

⁷²Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.