Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Marcu 4 Bible Online

Marcu 4 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Marcu 4

¹Isus a început iarăși să învețe norodul lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit și a șezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe țărm, lângă mare.

²Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea:

³„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene!

⁴Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o.

⁵O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,

⁶dar când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.

⁷O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod.

⁸O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălța și creștea; și au adus una treizeci, alta — șaizeci, și alta — o sută.”

⁹Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!”

¹⁰Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

¹¹„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru toate lucrurile sunt înfățișate în pilde,

¹²pentru ca, măcar că privesc, să privească și să nu vadă și, măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele.”

¹³El le-a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?

¹⁴Semănătorul seamănă Cuvântul.

¹⁵Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei.

¹⁶Tot așa cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

¹⁷dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

¹⁸Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul,

¹⁹dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor.

²⁰Alții apoi sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac rod: unul treizeci, altul — șaizeci, și altul — o sută.”

²¹El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic?

²²Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină.

²³Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!”

²⁴El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți! Cu ce măsură veți măsura vi se va măsura: și vi se va da și mai mult.

²⁵Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua și ce are.”

²⁶El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ;

²⁷fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.

²⁸Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;

²⁹și când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerișul.”

³⁰El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa?

³¹Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ,

³²dar după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”

³³Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă.

³⁴Nu le vorbea deloc fără pildă, dar când era singur laoparte, le lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

³⁵În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă!”

³⁶După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla, așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii.

³⁷S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.

³⁸Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”

³⁹El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.

⁴⁰Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?”

⁴¹I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta, de Îl ascultă chiar și vântul și marea?”