Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Marcu 6 Bible Online

Marcu 6 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Marcu 6

¹Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

²Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe norodul în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

³Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El.

⁴Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.”

⁵N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.

⁶Și se mira de necredința lor. <h>Trimiterea celor doisprezece</h> Isus străbătea satele de primprejur și învăța norodul.

⁷Atunci i-a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.

⁸Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag, să nu aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu,

⁹să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine.

¹⁰Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela.

¹¹Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea.”

¹²Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința.

¹³Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau.

¹⁴Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.”

¹⁵Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”

¹⁶Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.”

¹⁷Căci Irod însuși trimisese să-l prindă pe Ioan și-l legase în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.

¹⁸Și Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să o ții pe nevasta fratelui tău.”

¹⁹Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea,

²⁰căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere.

²¹Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și le-a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oștii și fruntașilor Galileei.

²²Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și le-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da!”

²³Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea!”

²⁴Fata a ieșit afară și i-a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”

²⁵Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”

²⁶Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu.

²⁷A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și i-a tăiat capul lui Ioan în temniță,

²⁸l-a adus pe o farfurie, i l-a dat fetei, și fata i l-a dat mamei sale.

²⁹Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.

³⁰Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni.

³¹Isus le-a zis: „Veniți singuri laoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” Căci erau mulți care veneau și se duceau, și ei n-aveau vreme nici să mănânce.

³²Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, laoparte.

³³Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

³⁴Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri.

³⁵Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite.

³⁶Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca!”

³⁷„Dați-le voi să mănânce!”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?”

³⁸Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți!” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.”

³⁹Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți cete-cete pe iarba verde.

⁴⁰Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci.

⁴¹El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea, și cei doi pești i-a împărțit la toți.

⁴²Au mâncat toți și s-au săturat;

⁴³și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești.

⁴⁴Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

⁴⁵Îndată Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta El avea să dea drumul norodului.

⁴⁶După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.

⁴⁷Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm.

⁴⁸I-a văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei.

⁴⁹Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat,

⁵⁰pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”

⁵¹Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți,

⁵²căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

⁵³După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal.

⁵⁴Când au ieșit din corabie, oamenii L-au cunoscut îndată pe Isus,

⁵⁵au alergat prin toate împrejurimile și au început să-i aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El.

⁵⁶Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.