Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Marcu 7 Bible Online

Marcu 7 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Marcu 7

¹Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus.

²Ei i-au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate.

³Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.

⁴Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor.

⁵Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”

⁶Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

⁷Degeaba Mă cinstesc ei dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești!»

⁸Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.”

⁹El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră!

¹⁰Căci Moise a zis: «Să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta» și: «Cine îi va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.»

¹¹Voi, dimpotrivă, ziceți: «Dacă un om le va spune tatălui său sau mamei sale: ‘Ori cu ce te-aș putea ajuta este corban’ — adică dat lui Dumnezeu — face bine»;

¹²și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

¹³Și așa ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.”

¹⁴În urmă a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți!

¹⁵Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

¹⁶Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

¹⁷După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

¹⁸El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca?

¹⁹Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

²⁰El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl spurcă pe om.

²¹Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

²²furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

²³Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și îl spurcă pe om.”

²⁴Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns.

²⁵Căci îndată o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.

²⁶Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată dracul din fiica ei.

²⁷Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”

²⁸„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”

²⁹Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiica ta.”

³⁰Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea.

³¹Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileei, trecând prin ținutul Decapole.

³²I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el.

³³El l-a luat laoparte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui.

³⁴Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata!”, adică „Deschide-te!”

³⁵Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit.

³⁶Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.

³⁷Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți — să vorbească!”