Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 1 Bible Online

Luca 1 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 1

¹Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

²după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului,

³am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele,

⁴ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

⁵În zilele lui Irod, împăratul Iudeei, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron și se chema Elisabeta.

⁶Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului.

⁷Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.

⁸Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

⁹după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului.

¹⁰În ceasul tămâierii toată mulțimea norodului se ruga afară.

¹¹Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.

¹²Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut și l-a apucat frica.

¹³Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

¹⁴El va fi pentru tine o pricină de bucurie și de veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.

¹⁵Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.

¹⁶El îi va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să-I gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

¹⁸Zaharia i-a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevasta mea este înaintată în vârstă.”

¹⁹Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună.

²⁰Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”

²¹Norodul însă îl aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu.

²²Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut.

²³După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

²⁴Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. Căci zicea ea:

²⁵„Iată ce mi-a făcut Domnul când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”

²⁶În luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

²⁷la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

²⁸Îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!”

²⁹Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

³⁰Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu!

³¹Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.

³²El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

³³Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.”

³⁴Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?”

³⁵Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

³⁶Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună.

³⁷Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”

³⁸Maria i-a zis: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea.

³⁹Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda.

⁴⁰A intrat în casa lui Zaharia și i-a urat de bine Elisabetei.

⁴¹Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

⁴²Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!

⁴³Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

⁴⁴Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.

⁴⁵Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”

⁴⁶Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl mărește pe Domnul

⁴⁷și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

⁴⁸pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate neamurile îmi vor zice «fericită»,

⁴⁹pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,

⁵⁰și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

⁵¹El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.

⁵²I-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și i-a înălțat pe cei smeriți.

⁵³Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.

⁵⁴A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa —

⁵⁵cum le făgăduise părinților noștri — față de Avraam și sămânța lui în veac.”

⁵⁶Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

⁵⁷Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu.

⁵⁸Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.

⁵⁹În ziua a opta au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu! Ci are să se cheme Ioan.”

⁶¹Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”

⁶²Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.

⁶³Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat.

⁶⁴În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu.

⁶⁵Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri.

⁶⁶Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.

⁶⁷Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis:

⁶⁸„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat și l-a răscumpărat pe poporul Său!

⁶⁹Și ne-a ridicat o mântuire puternică[1] în casa robului Său David,

⁷⁰cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime —

⁷¹mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.

⁷²Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

⁷³potrivit jurământului prin care i Se jurase părintelui nostru Avraam,

⁷⁴că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,

⁷⁵trăind înaintea Lui în sfințenie și în neprihănire, în toate zilele vieții noastre.

⁷⁶Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui

⁷⁷și să-i dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui,

⁷⁸datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,

⁷⁹ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.”

⁸⁰Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.