Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 14 Bible Online

Luca 14 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 14

¹Într-o zi de Sabat Isus a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.

²Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

³Isus a luat cuvântul și le-a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”

⁴Ei tăceau. Atunci Isus l-a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul.

⁵Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua Sabatului?”

⁶Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

⁷Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis:

⁸„Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine,

⁹și cel ce v-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: «Dă-i locul tău omului acestuia!» Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă.

¹⁰Ci, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: «Prietene, mută-te mai sus!» Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.

¹¹Căci oricine se înalță va fi smerit, și cine se smerește va fi înălțat.”

¹²I-a zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu-i chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

¹³Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi,

¹⁴și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți!”

¹⁵Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!”

¹⁶Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și i-a poftit pe mulți.

¹⁷La ceasul cinei l-a trimis pe robul său să le spună celor poftiți: «Veniți, căci iată că toate sunt gata!»

¹⁸Dar toți parcă fuseseră vorbiți: au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.»

¹⁹Un altul i-a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog!»

²⁰Un altul i-a zis: «Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.»

²¹Când s-a întors robul, i-a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe ciungi, pe orbi și pe șchiopi!»

²²La urmă robul a zis: «Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc.»

²³Și stăpânul i-a zis robului: «Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi silește-i să intre, ca să mi se umple casa!

²⁴Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.»”

²⁵Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis:

²⁶„Dacă vine cineva la Mine și nu-i urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

²⁸Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?

²⁹Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el

³⁰și să zică: «Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.»

³¹Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

³²Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.

³³Tot așa oricine dintre voi nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.

³⁴Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

³⁵Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”