Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 15 Bible Online

Luca 15 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 15

¹Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

²Și fariseii și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.”

³Dar El le-a spus pilda aceasta:

⁴„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe izlaz și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?

⁵După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri

⁶și, când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii și pe vecinii săi și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!»

⁷Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.

⁸Sau care femeie, dacă are zece lei[2] de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?

⁹După ce l-a găsit, le cheamă pe prietenele și pe vecinele ei și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem!»

¹⁰Tot așa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

¹¹El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹²Cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le-a împărțit averea.

¹³Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.

¹⁴După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.

¹⁵Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

¹⁶Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

¹⁷Și-a venit în fire și a zis: «Câți argați ai tatălui meu nu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

¹⁸Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta

¹⁹și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi!’»

²⁰Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.

²¹Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.»

²²Dar tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare!

²³Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim,

²⁴căci acest fiu al meu era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.» Și au început să se veselească.

²⁵Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

²⁶L-a chemat pe unul dintre robi și a început să-l întrebe ce este.

²⁷Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.»

²⁸El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre.

²⁹Dar el, drept răspuns, i-a zis tatălui său: «Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

³⁰iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!»

³¹«Fiule», i-a zis tatăl, «tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.

³²Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.»”