Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 18 Bible Online

Luca 18 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 18

¹Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.

²El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.

³În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu!»

⁴Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă și-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,

⁵totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»”

⁶Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?

⁷Și Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?

⁸Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?”

⁹A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și îi disprețuiau pe ceilalți.

¹⁰„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage: unul era fariseu, și altul — vameș.

¹¹Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.

¹²Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.»

¹³Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»

¹⁴Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”

¹⁵I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, i-au certat pe aceia care-i aduceau.

¹⁶Isus i-a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei!

¹⁷Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!”

¹⁸Un fruntaș L-a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

¹⁹„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

²⁰Știi poruncile: să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”

²¹„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.”

²²Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi, vino și urmează-Mă!”

²³Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.

²⁴Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!

²⁵Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”

²⁶Cei ce-L ascultau I-au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”

²⁷Isus le-a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”

²⁸Atunci Petru I-a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”

²⁹Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu

³⁰și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor — viața veșnică.”

³¹Isus i-a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini.

³²Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa

³³și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

³⁴Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.

³⁵Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.

³⁶Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.

³⁷I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”

³⁸Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

³⁹Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

⁴⁰Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El; și după ce s-a apropiat, l-a întrebat:

⁴¹„Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea!”

⁴²Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a mântuit.”

⁴³Numaidecât orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, I-a dat laudă lui Dumnezeu.