Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 19 Bible Online

Luca 19 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 19

¹Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate.

²Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor,

³căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

⁴A alergat înainte și s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă.

⁵Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!”

⁶Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie.

⁷Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”

⁸Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea le-o dau săracilor; și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

⁹Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.

¹⁰Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

¹¹Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus le-a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată.

¹²Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă.

¹³A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli[4] și le-a zis: «Puneți-i în negoț până mă voi întoarce!»

¹⁴Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: «Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.»

¹⁵Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să-i cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț.

¹⁶Cel dintâi a venit și i-a zis: «Doamne, polul tău a mai adus zece poli.»

¹⁷El i-a zis: «Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți!»

¹⁸A venit al doilea și i-a zis: «Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.»

¹⁹El i-a zis și lui: «Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți!»

²⁰A venit un altul și i-a zis: «Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar,

²¹căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru: iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.»

²²Stăpânul i-a zis: «Rob rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat;

²³atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca la întoarcerea mea să-i fi luat înapoi cu dobândă?»

²⁴Apoi le-a zis celor ce erau de față: «Luați-i polul și dați-i-l celui ce are zece poli!»

²⁵«Doamne», i-au zis ei, «el are zece poli!»

²⁶Iar el le-a zis: «Vă spun că celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are.

²⁷Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea!»”

²⁸După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.

²⁹Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii Săi

³⁰și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră! Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegați-l și aduceți-Mi-l!

³¹Dacă vă va întreba cineva: «Pentru ce-l dezlegați?», să-i spuneți așa: «Pentru că Domnul are trebuință de el.»”

³²Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.

³³Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegați măgărușul?”

³⁴Ei le-au răspuns: „Domnul are trebuință de el.”

³⁵Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au aruncat hainele pe el și L-au așezat pe Isus călare deasupra.

³⁶Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.

³⁷Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

³⁸Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”

³⁹Unii farisei din norod I-au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!”

⁴⁰Și El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

⁴¹Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

⁴²și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile:

⁴⁴te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

⁴⁵În urmă a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el.

⁴⁶Și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune.» Dar voi ați făcut din ea «o peșteră de tâlhari».”

⁴⁷Isus învăța în toate zilele norodul în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare,

⁴⁸dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.