Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 20 Bible Online

Luca 20 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 20

¹Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii,

²și I-au zis: „Spune-ne cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta!”

³Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:

⁴botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”

⁵Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut?»

⁶Și dacă răspundem: «De la oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan era un proroc.”

⁷Atunci I-au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan.

⁸Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

⁹Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, le-a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată.

¹⁰La vremea roadelor a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹¹A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹²A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară.

¹³Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Am să-l trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.»

¹⁴Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: «Iată moștenitorul! Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră!»

¹⁵Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹⁶Va veni, îi va pierde pe vierii aceia, și via le-o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”

¹⁷Dar Isus i-a privit drept în față și le-a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului»?

¹⁸Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, și pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.”

¹⁹Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

²⁰Au început să-L pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului.

²¹Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

²²Se cuvine să-i plătim bir cezarului sau nu?”

²³Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?

²⁴Arătați-Mi un ban[5]! Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei.

²⁵Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

²⁶Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷Unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și L-au întrebat pe Isus:

²⁸„Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe nevasta lui și să-i ridice urmaș fratelui său.»

²⁹Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii.

³⁰Pe nevasta lui a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii.

³¹A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii.

³²La urma tuturor a murit și femeia.

³³Deci la înviere nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.”

³⁴Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită,

³⁵dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷Dar că morții învie, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre «Rug», când Îl numește pe Domnul «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov».

³⁸Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”

³⁹Unii dintre cărturari au luat cuvântul și I-au zis: „Învățătorule, bine ai zis.”

⁴⁰Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

⁴¹Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?

⁴²Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea

⁴³până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!’»

⁴⁴Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”

⁴⁵Atunci le-a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:

⁴⁶„Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe;

⁴⁷și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”