Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 22 Bible Online

Luca 22 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 22

¹Praznicul Azimelor, numit Paștele, se apropia.

²Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să-L omoare pe Isus, căci se temeau de norod.

³Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.

⁵Ei s-au bucurat și au căzut la învoială să-i dea bani.

⁶După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să-L dea pe Isus în mâinile lor fără știrea norodului.

⁷Ziua Praznicului Azimelor, în care trebuia jertfit Paștele, a venit.

⁸Și Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm!”

⁹„Unde voiești să pregătim?”, L-au întrebat ei.

¹⁰El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra

¹¹și spuneți-i stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: ‘Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’»

¹²Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.”

¹³Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.

¹⁴Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

¹⁵El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea;

¹⁶căci vă spun că, de acum încolo, nu-l voi mai mânca până la împlinirea lui în Împărăția lui Dumnezeu.”

¹⁷Și a luat un pahar, I-a mulțumit lui Dumnezeu și le-a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi,

¹⁸pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu!”

¹⁹Apoi a luat pâine și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

²⁰Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

²¹Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

²²Negreșit, Fiul Omului Se duce, după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”

²³Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

²⁴Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit cel mai mare.

²⁵Isus le-a zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele, și celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.

²⁶Voi să nu fiți așa! Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic, și cel ce cârmuiește — ca cel ce slujește.

²⁷Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.

²⁸Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

²⁹De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

³⁰ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”

³¹Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

³²Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să-i întărești pe frații tăi.”

³³„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”

³⁴Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”

³⁵Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.

³⁶Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia, cine are o traistă de asemenea s-o ia, și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie.

³⁷Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fără de lege.» Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

³⁸„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”

³⁹După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

⁴⁰Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”

⁴¹Apoi S-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage,

⁴²zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta!”

⁴³Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

⁴⁴A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.

⁴⁵După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare

⁴⁶și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”

⁴⁷Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

⁴⁸Și Isus i-a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?”

⁴⁹Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

⁵⁰Și unul din ei l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.

⁵²Isus le-a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?

⁵³În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”

⁵⁴După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui-preot. Petru mergea după El de departe.

⁵⁵Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei.

⁵⁶O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.”

⁵⁷Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc!”

⁵⁸Peste puțin l-a văzut un altul și i-a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru i-a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!”

⁵⁹Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.”

⁶⁰Petru i-a răspuns: „Omule, nu știu ce zici!” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.

⁶¹Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

⁶²Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

⁶³Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau.

⁶⁴L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește — cine Te-a lovit?”

⁶⁵Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.

⁶⁶Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și L-au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:

⁶⁷„Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;

⁶⁸și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.

⁶⁹De acum încolo Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”

⁷⁰Toți I-au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți: da, sunt.”

⁷¹Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”