Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 24 Bible Online

Luca 24 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 24

¹În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră.

²Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

³au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare.

⁵Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce-L căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

⁶Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

⁷când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învie!”

⁸Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

⁹La întoarcerea lor de la mormânt, le-au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.

¹⁰Cele ce le-au spus aceste lucruri apostolilor erau Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele.

¹¹Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau.

¹²Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

¹³În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau într-un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

¹⁴și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

¹⁶Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

¹⁷El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

¹⁸Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

¹⁹„Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

²⁰Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.

²¹Noi trăgeam nădejde că El este Acela care îl va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

²²Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

²³nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

²⁴Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

²⁵Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

²⁶Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

²⁷Și a început de la Moise și de la toți Prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.

²⁸Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

²⁹Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut!” Și a intrat să rămână cu ei.

³⁰Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

³¹Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³²Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

³³S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

³⁴și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.”

³⁵Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

³⁶Pe când vorbeau ei astfel, Isus Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

³⁷Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.

³⁸Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

³⁹Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele — Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.”

⁴⁰(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)

⁴¹Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”

⁴²I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.

⁴³El le-a luat și a mâncat înaintea lor.

⁴⁴Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.”

⁴⁵Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.

⁴⁶Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia: să pătimească Hristos și să învie a treia zi dintre cei morți

⁴⁷și să li se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

⁴⁸Voi sunteți martori ai acestor lucruri.

⁴⁹Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”

⁵⁰El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

⁵¹Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.

⁵²După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³Și tot timpul stăteau în Templu și Îl lăudau și-L binecuvântau pe Dumnezeu. Amin!