Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 7 Bible Online

Luca 7 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 7

¹După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.

²Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte.

³Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să-l vindece pe robul lui.

⁴Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și I-au zis: „Face să-i faci acest bine,

⁵căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.”

⁶Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu!

⁷De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit!

⁸Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și-i zic unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face.”

⁹Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare.”

¹⁰Când s-au întors acasă, trimișii l-au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

¹¹În ziua următoare Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.

¹²Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.

¹³Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”

¹⁴Apoi S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!”

¹⁵Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus i l-a dat înapoi maicii lui.

¹⁶Toți au fost cuprinși de frică, Îl slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu Și-a cercetat poporul.”

¹⁷Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.

¹⁸Ucenicii lui Ioan i-au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri.

¹⁹Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să-l așteptăm pe altul?”

²⁰Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: «Tu ești Acela care are să vină sau să-l așteptăm pe altul?»”

²¹Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea.

²²Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.

²³Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire!”

²⁴După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le spună noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?

²⁵Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraților.

²⁶Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc.

²⁷El este acela despre care este scris: «Iată, îl trimit pe solul Meu înaintea Feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.»

²⁸Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.

²⁹Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii I-au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,

³⁰dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

³¹Cu cine-i voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?

³²Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: «V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns.»

³³Într-adevăr, a venit Ioan Botezătorul nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: «Are drac.»

³⁴A venit Fiul Omului mâncând și bând, și ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.»

³⁵Totuși Înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.”

³⁶Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă.

³⁷Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor

³⁸și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.

³⁹Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”

⁴⁰Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva.” „Spune, Învățătorule”, I-a răspuns el.

⁴¹„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt — cu cincizeci.

⁴²Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar: care din ei îl va iubi mai mult?”

⁴³Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”

⁴⁴Apoi S-a întors spre femeie și i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei.

⁴⁵Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

⁴⁶Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

⁴⁷De aceea îți spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.”

⁴⁸Apoi i-a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele!”

⁴⁹Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”

⁵⁰Dar Isus i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace!”