Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Luca 9 Bible Online

Luca 9 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Luca 9

¹Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile.

²Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să-i tămăduiască pe cei bolnavi.

³„Să nu luați nimic cu voi pe drum”, le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

⁴În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela.

⁵Și dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiți din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

⁶Ei au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri.

⁷Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus și stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți;

⁸alții ziceau că s-a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.

⁹Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și căuta să-L vadă.

¹⁰Apostolii, când s-au întors, I-au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine și S-a dus laoparte, lângă o cetate numită Betsaida.

¹¹Noroadele au priceput lucrul acesta și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și-i vindeca pe cei ce aveau trebuință de vindecare.

¹²Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis: „Dă-le drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de-ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!”

¹³Isus le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”

¹⁴Și erau aproape cinci mii de bărbați. Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Puneți-i să șadă jos în cete de câte cincizeci!”

¹⁵Așa au și făcut: i-au pus pe toți să șadă jos.

¹⁶Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.

¹⁷Au mâncat toți și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase.

¹⁸Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, avându-i cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

¹⁹Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un proroc din cei din vechime.”

²⁰„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu”, I-a răspuns Petru.

²¹Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

²²Apoi a adăugat că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învie.

²³Apoi le-a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

²⁴Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui.

²⁵Și la ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?

²⁶Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele se va rușina și Fiul Omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.

²⁷Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

²⁸Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a suit pe munte să Se roage.

²⁹Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.

³⁰Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie,

³¹care se arătaseră în slavă și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.

³²Petru și tovarășii lui erau îngreunați de somn, dar când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.

³³În clipa când se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru I-a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune.

³⁴Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.

³⁵Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați.”

³⁶Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

³⁷A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare L-a întâmpinat pe Isus.

³⁸Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el!

³⁹Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot.

⁴⁰I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, și n-au putut.”

⁴¹„O, neam necredincios și pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-l aici pe fiul tău!”

⁴²Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și i l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. <h>Isus vestește moartea și învierea Sa</h> Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El le-a zis ucenicilor Săi:

⁴⁴„Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor!”

⁴⁵Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.

⁴⁶Apoi le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare.

⁴⁷Isus le-a cunoscut gândul inimii; a luat un copilaș, l-a pus lângă El

⁴⁸și le-a zis: „Oricine primește acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.”

⁴⁹Ioan a luat cuvântul și I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.”

⁵⁰„Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi!”

⁵¹Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.

⁵²A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.

⁵³Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

⁵⁴Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”

⁵⁵Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!

⁵⁶Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Și au plecat într-alt sat.

⁵⁷Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!”

⁵⁸Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.”

⁵⁹Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”

⁶⁰Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu!”

⁶¹Un altul I-a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei!”

⁶²Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.”