Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Deuteronomul 32 Bible Online

Deuteronomul 32 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Deuteronomul 32

¹„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

²Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă!

³Căci voi vesti Numele Domnului. Dați-I slavă Dumnezeului nostru!

⁴El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.

⁵Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!

⁶Pe Domnul Îl răsplătiți astfel? Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, te-a întocmit și ți-a dat ființă?

⁷Adu-ți aminte de zilele din vechime, socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă-l pe tatăl tău, și te va învăța, pe bătrânii tăi, și îți vor spune!

⁸Când Cel Preaînalt le-a dat o moștenire neamurilor, când i-a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor după numărul copiilor lui Israel,

⁹căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.

¹⁰El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

¹¹Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui,

¹²așa a călăuzit Domnul singur poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El.

¹³L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului; i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

¹⁴untul de la vaci și laptele oilor cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului; și ai băut vinul, sângele strugurelui.

¹⁵Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și L-a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,

¹⁶L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

¹⁷le-au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri.

¹⁸Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și L-ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.

¹⁹Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui.

²⁰El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși.

²¹Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

²²Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul Locuinței Morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților.

²³Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.

²⁴Vor fi topiți de foame, stinși de friguri și de boli cumplite; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor.

²⁵Afară vor pieri de sabie, și înăuntru vor pieri de groază: și tânărul, și fata, și copilul de țâță, și bătrânul.

²⁶Voiam să zic: ‘Îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni’,

²⁷dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească și să zică: ‘Mâna noastră cea puternică, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.’

²⁸Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț și nu-i pricepere în ei.

²⁹Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.

³⁰Cum ar urmări unul singur o mie din ei și cum ar pune doi pe fugă zece mii dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

³¹Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință.

³²Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare;

³³vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă.

³⁴Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, pecetluit în comorile Mele?

³⁵A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.»

³⁶Domnul va judeca poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și că nu mai este nici rob, nici slobod.

³⁷El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca aceea care le slujea de adăpost,

³⁸dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute și să vă ocrotească!

³⁹Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu în afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

⁴⁰Căci Îmi ridic mâna spre cer și zic: ‘Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

⁴¹atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

⁴²sabia Mea le va înghiți carnea și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, de sângele celor uciși și prinși, din capetele fruntașilor vrăjmașului.’»

⁴³Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”

⁴⁴Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

⁴⁵După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

⁴⁶le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele Legii acesteia!

⁴⁷Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”

⁴⁸În aceeași zi Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis:

⁴⁹„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care le-o dau în stăpânire copiilor lui Israel!

⁵⁰Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,

⁵¹pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel.

⁵²Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care le-o dau copiilor lui Israel.”