Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Ioan 11 Bible Online

Ioan 11 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Ioan 11

¹Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.

²— Maria era aceea care L-a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei. —

³Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.”

⁴Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

⁵Și Isus îi iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

⁶Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

⁷și în urmă le-a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea!”

⁸„Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?”

⁹Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia,

¹⁰dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.”

¹¹După aceste vorbe le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

¹²Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”

¹³— Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. —

¹⁴Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.

¹⁵Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum haidem să mergem la el!”

¹⁶Atunci Toma, zis Geamănul, le-a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!”

¹⁷Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.

¹⁸Și fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

¹⁹mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

²⁰Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă.

²¹Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

²²Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.”

²³Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

²⁴„Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

²⁵Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

²⁶Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

²⁷„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

²⁸După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat-o în taină pe sora sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.”

²⁹Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El.

³⁰Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

³¹Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”

³²Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!”

³³Isus, când i-a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.

³⁴Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi!”

³⁵Isus plângea.

³⁶Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”

³⁷Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

³⁸Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră.

³⁹„Dați piatra laoparte!”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile!”

⁴⁰Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

⁴¹Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.

⁴²Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

⁴³După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

⁴⁴Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”

⁴⁵Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

⁴⁶Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.

⁴⁷Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat Soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

⁴⁸Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El; și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.”

⁴⁹Unul dintre ei, Caiafa, care era mare-preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic;

⁵⁰oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?”

⁵¹— Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare-preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

⁵²Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. —

⁵³Din ziua aceea au hotărât să-L omoare.

⁵⁴De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

⁵⁵Paștele iudeilor era aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească.

⁵⁶Ei Îl căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?”

⁵⁷Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre, ca să-L prindă.