Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Ioan 12 Bible Online

Ioan 12 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Ioan 12

¹Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți.

²Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El.

³Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.

⁴Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

⁵„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?”

⁶— Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. —

⁷Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele!

⁸Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.”

⁹O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.

¹⁰Preoții cei mai de seamă au hotărât să-l omoare și pe Lazăr,

¹¹căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.

¹²A doua zi o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

¹³a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

¹⁴Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:

¹⁵„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.”

¹⁶— Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. —

¹⁷Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți mărturiseau despre El.

¹⁸Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

¹⁹Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic: iată că lumea se duce după El!”

²⁰Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

²¹s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, l-au rugat și i-au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.”

²²Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip I-au spus lui Isus.

²³Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului.

²⁴Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod!

²⁵Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.

²⁶Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

²⁷Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? «Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

²⁸Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-l voi mai proslăvi.”

²⁹Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

³⁰Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

³¹Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

³²Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți oamenii.”

³³Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

³⁴Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”

³⁵Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge.

³⁶Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii!” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.

³⁷Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

³⁸ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui i-a fost descoperită puterea brațului Domnului?”

³⁹De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴⁰„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”

⁴¹Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El.

⁴²Totuși, chiar dintre fruntași mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.

⁴³Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

⁴⁴Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

⁴⁵Și cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

⁴⁶Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

⁴⁷Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

⁴⁸Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine-l osândi: cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

⁴⁹Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.

⁵⁰Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea lucrurile pe care le spun le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”