Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Ioan 4 Bible Online

Ioan 4 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Ioan 4

¹Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan.

²Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui.

³Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.

⁴Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

⁵a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care i-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

⁶Acolo se afla Fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

⁷A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau!”, i-a zis Isus.

⁸— Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. —

⁹Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” — Iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii. —

¹⁰Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”

¹¹„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

¹²Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși cu feciorii lui și vitele lui?”

¹³Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.

¹⁴Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

¹⁵„Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!”

¹⁶„Du-te”, i-a zis Isus, „de-l cheamă pe bărbatul tău și vino aici!”

¹⁷Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

¹⁸Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

¹⁹„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc.

²⁰Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

²¹„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

²²Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.

²³Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

²⁴Dumnezeu este Duh; și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

²⁵„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia” (căruia I se zice Hristos); „când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

²⁶Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

²⁷Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”

²⁸Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor:

²⁹„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva este acesta Hristosul?”

³⁰Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

³¹În timpul acesta ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”

³²Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”

³³Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

³⁴Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.

³⁵Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș!

³⁶Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure în același timp.

³⁷Căci în această privință este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.»

³⁸Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

³⁹Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

⁴⁰Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

⁴¹Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

⁴²Și îi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

⁴³După aceste două zile Isus a plecat de acolo ca să Se ducă în Galileea.

⁴⁴— Căci El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa. —

⁴⁵Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.

⁴⁶Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.

⁴⁷Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-l tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

⁴⁸Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți.”

⁴⁹Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!”

⁵⁰„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.

⁵¹Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.

⁵²El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”

⁵³Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut, el și toată casa lui.

⁵⁴Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.