Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Ioan 6 Bible Online

Ioan 6 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Ioan 6

¹După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileei, numită Marea Tiberiadei.

²O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

³Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi.

⁴Paștele, praznicul iudeilor, era aproape.

⁵Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și i-a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?”

⁶— Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. —

⁷Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei[2] n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.”

⁸Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția?”

¹⁰Isus a zis: „Spuneți-le oamenilor să șadă jos!” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.

¹¹Isus a luat pâinile, I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit.

¹²După ce s-au săturat, Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic!”

¹³Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți.

¹⁴Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat în lume.”

¹⁵Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.

¹⁶Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

¹⁷S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei.

¹⁸Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată.

¹⁹După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, Îl văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat.

²⁰Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!”

²¹Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

²²Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

²³A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul Îi mulțumise lui Dumnezeu.

²⁴Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să-L caute pe Isus.

²⁵Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?”

²⁶Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat!

²⁷Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

²⁸Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”

²⁹Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.”

³⁰„Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

³¹Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»”

³²Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,

³³căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața!”

³⁴„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine!”

³⁵Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

³⁶Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți.

³⁷Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară;

³⁸căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

³⁹Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi.

⁴⁰Voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

⁴¹Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.”

⁴²Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: «Eu M-am coborât din cer»?”

⁴³Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi!

⁴⁴Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

⁴⁵În Proroci este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Așa că oricine L-a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine.

⁴⁶Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela L-a văzut pe Tatăl.

⁴⁷Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică!

⁴⁸Eu sunt Pâinea vieții.

⁴⁹Părinții voștri au mâncat mană în pustie, și au murit.

⁵⁰Pâinea care se coboară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.

⁵¹Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”

⁵²La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

⁵³Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă!

⁵⁴Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

⁵⁵Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.

⁵⁶Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.

⁵⁷După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.

⁵⁸Astfel este Pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”

⁵⁹Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăța pe oameni în Capernaum.

⁶⁰Mulți dintre ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

⁶¹Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

⁶²Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?…

⁶³Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.

⁶⁴Dar sunt unii din voi care nu cred.” — Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. —

⁶⁵Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

⁶⁶Din clipa aceea mulți dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.

⁶⁷Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”

⁶⁸„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.

⁶⁹Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

⁷⁰Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”

⁷¹— Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. —