Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Ioan 8 Bible Online

Ioan 8 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Ioan 8

²Dar dis-de-dimineață a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța.

³Atunci cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului

⁴și I-au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.

⁵Moise, în Lege, ne-a poruncit să le ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”

⁶— Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. —

⁷Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea!”

⁸Apoi S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ.

⁹Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

¹⁰Atunci S-a ridicat în sus; și când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

¹¹„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!”)

¹²Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

¹³La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine Însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată.”

¹⁴Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin, nici unde Mă duc.

¹⁵Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni.

¹⁶Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.

¹⁷În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

¹⁸deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu și despre Mine mărturisește și Tatăl, care M-a trimis.”

¹⁹Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu.”

²⁰Isus a spus aceste cuvinte pe când învăța norodul în Templu, în locul unde era vistieria; și nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

²¹Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.”

²²Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni»!”

²³„Voi sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

²⁴De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.”

²⁵„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.

²⁶Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”

²⁷— Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. —

²⁸Isus deci le-a zis: „Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu.

²⁹Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

³⁰Pe când vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El.

³¹Și le-a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei;

³²veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.”

³³Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: «Veți fi slobozi»?”

³⁴„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului!

³⁵Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.

³⁶Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.

³⁷Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.

³⁸Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.”

³⁹„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.

⁴⁰Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut.

⁴¹Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”

⁴²Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

⁴³Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul Meu.

⁴⁴Voi îl aveți de tată pe Diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.

⁴⁵Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.

⁴⁶Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți?

⁴⁷Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”

⁴⁸Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?”

⁴⁹„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți.

⁵⁰Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă.

⁵¹Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea!”

⁵²„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, și Tu zici: «Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.»

⁵³Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine Te crezi Tu că ești?”

⁵⁴Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru,

⁵⁵și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.

⁵⁶Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.”

⁵⁷„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și l-ai văzut pe Avraam?!”

⁵⁸Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se nască Avraam, sunt Eu!”

⁵⁹La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.