Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 15 Bible Online

Faptele apostolilor 15 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 15

¹Câțiva oameni veniți din Iudeea îi învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”

²Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.

³După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu; și le-au făcut o mare bucurie tuturor fraților.

⁴Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

⁵Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

⁶Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

⁷După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.

⁸Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.

⁹N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.

¹⁰Acum dar, de ce-L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta?

¹¹Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.”

¹²Toată adunarea a tăcut și i-a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

¹³Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă!

¹⁴Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.

¹⁵Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:

¹⁶«‘După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou,

¹⁷pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,

¹⁸zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.»

¹⁹De aceea eu sunt de părere să nu li se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,

²⁰ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.

²¹Căci încă din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”

²²Atunci apostolii și prezbiterii[2] și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și i-au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați.

²³Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!

²⁴Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea,

²⁵noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,

²⁶oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

²⁷I-am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri.

²⁸Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,

²⁹adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși!”

³⁰Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.

³¹După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.

³²Iuda și Sila, care și ei erau proroci, i-au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte.

³³După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.

³⁴Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.

³⁵Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau norodul și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.

³⁶După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!”

³⁷Barnaba voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,

³⁸dar Pavel socotea că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor.

³⁹Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare încât să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba l-a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.

⁴⁰Pavel și l-a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului.

⁴¹El a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.