Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 19 Bible Online

Faptele apostolilor 19 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 19

¹Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit câțiva ucenici

²și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

³„Dar cu ce botez ați fost botezați?”, le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

⁴Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

⁵Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus.

⁶Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau în alte limbi și proroceau.

⁷Erau cam doisprezece bărbați de toți.

⁸În urmă Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și căuta să-i înduplece pe cei ce-l ascultau.

⁹Dar fiindcă unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, i-a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi norodul în școala unuia numit Tiran.

¹⁰Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului.

¹¹Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,

¹²până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.

¹³Niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!”

¹⁴Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.

¹⁵Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?”

¹⁶Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea.

¹⁷Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii și de toți grecii care locuiau în Efes și i-a apucat frica pe toți; și Numele Domnului Isus era proslăvit.

¹⁸Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră.

¹⁹Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți —

²⁰cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.

²¹După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.”

²²A trimis în Macedonia două din ajutoarele lui, pe Timotei și pe Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.

²³Pe vremea aceea s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.

²⁴Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și le aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig cu ele.

²⁵I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta

²⁶și vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nu sunt dumnezei.

²⁷Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.”

²⁸Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”

²⁹Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și i-au luat cu ei pe macedonenii Gaius și Aristarh, tovarășii de călătorie ai lui Pavel.

³⁰Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

³¹Chiar și unii dintre mai-marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

³²Unii strigau una, alții — alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră.

³³Atunci l-au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului.

³⁴Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”

³⁵Totuși, logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer?

³⁶Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită.

³⁷Căci i-ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre.

³⁸Deci dacă, într-adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții.

³⁹Dar dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.

⁴⁰Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.”

⁴¹După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.