Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 21 Bible Online

Faptele apostolilor 21 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 21

¹După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de acolo la Patara.

²Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat.

³Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.

⁴Acolo i-am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

⁵Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat.

⁶Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții, și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă.

⁷După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde le-am urat de bine fraților și am stat la ei o zi.

⁸A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el.

⁹El avea patru fete fecioare care proroceau.

¹⁰Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea

¹¹și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.»”

¹²Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

¹³Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”

¹⁴Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!”

¹⁵După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim.

¹⁶Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

¹⁷Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.

¹⁸A doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov, și toți prezbiterii s-au adunat acolo.

¹⁹După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui.

²⁰Când l-au auzit, L-au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt plini de râvnă pentru Lege.

²¹Dar ei au auzit despre tine că-i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

²²Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.

²³Deci fă ce-ți vom spune noi! Avem aici patru bărbați care au făcut o juruință.

²⁴Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul! Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea.

²⁵Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.”

²⁶Atunci Pavel i-a luat pe oamenii aceia, s-a curățit și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârșitul zilelor curățirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

²⁷Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când l-au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâna pe el

²⁸și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia; ba încă a vârât și niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.”

²⁹Într-adevăr, îl văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu.

³⁰Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos afară din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată.

³¹Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oștii că tot Ierusalimul s-a tulburat.

³²Acesta a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când i-au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să-l mai bată pe Pavel.

³³Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut.

³⁴Dar unii strigau într-un fel, alții într-alt fel prin mulțime. Fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie.

³⁵Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat,

³⁶căci mulțimea norodului se ținea după el și striga: „La moarte cu el!”

³⁷Tocmai când era să fie băgat în cetățuie, Pavel i-a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește?

³⁸Nu cumva ești egipteanul acela care s-a răsculat acum, în urmă, și i-a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?”

³⁹„Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului!”

⁴⁰După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: