Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 27 Bible Online

Faptele apostolilor 27 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 27

¹După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alți câțiva întemnițați i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu.

²Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Îl aveam cu noi pe Aristarh, macedonean din Tesalonic.

³A doua zi am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei.

⁴După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.

⁵După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.

⁶Acolo sutașul a găsit o corabie din Alexandria care mergea în Italia și ne-a suit în ea.

⁷Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.

⁸De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, și am ajuns la un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasea.

⁹Trecuse destul de multă vreme, și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și vremea „postului”. De aceea Pavel i-a înștiințat pe ceilalți

¹⁰și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre.”

¹¹Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel.

¹²Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.

¹³Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe țintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei.

¹⁴Dar nu după multă vreme s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.

¹⁵Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui.

¹⁶Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre.

¹⁷După ce au ridicat-o în sus, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânați de vânt.

¹⁸Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,

¹⁹și a treia zi noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corabiei.

²⁰Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierduserăm orice nădejde de scăpare.

²¹Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă.

²²Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri; și nu va fi altă pierdere decât a corabiei.

²³Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte

²⁴și mi-a zis: «Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să stai înaintea cezarului; și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.»

²⁵De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus!

²⁶Dar trebuie să dăm peste un ostrov.”

²⁷În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.

²⁸Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni.

²⁹De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă.

³⁰Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea de dinainte a corabiei,

³¹Pavel le-a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteți fi scăpați.”

³²Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă.

³³Înainte de ziuă Pavel i-a rugat pe toți să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați mereu de veghe și n-ați luat nimic de mâncare în gură.

³⁴De aceea vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; și nu vi se va pierde niciun păr din cap.”

³⁵După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce.

³⁶Toți s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat.

³⁷În corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete.

³⁸După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.

³⁹Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf care avea maluri nisipoase și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință.

⁴⁰Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal.

⁴¹Dar au dat peste o limbă de pământ unde s-a înfipt corabia; și partea de dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea de dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

⁴²Ostașii au fost de părere să-i omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot.

⁴³Sutașul însă, care voia să-l scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ,

⁴⁴iar ceilalți să se așeze unii pe scânduri, iar alții pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la uscat.