Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 28 Bible Online

Faptele apostolilor 28 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 28

¹După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

²Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită: ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare.

³Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui.

⁴Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”

⁵Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău.

⁶Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu.

⁷În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință trei zile.

⁸Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.

⁹Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați.

¹⁰Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

¹¹După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.

¹²Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile.

¹³De acolo am mers înainte, pe lângă coastă, și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,

¹⁴unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.

¹⁵Din Roma ne-au ieșit înainte, până la Forul lui Apius și până la Cele Trei Cârciumi, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, I-a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.

¹⁶Când am ajuns la Roma, sutașul i-a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea.

¹⁷După trei zile, Pavel i-a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau a obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor.

¹⁸După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.

¹⁹Dar iudeii s-au împotrivit și am fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.

²⁰De aceea v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.”

²¹Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

²²Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.”

²³I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara.

²⁴Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut.

²⁵Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri,

²⁶când a zis: «Du-te la poporul acesta și zi-i: ‘Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea.

²⁷Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.’»

²⁸Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, și o vor asculta.”

²⁹Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

³⁰Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Îi primea pe toți care veneau să-l vadă,

³¹propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și-i învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.