Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 4 Bible Online

Faptele apostolilor 4 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 4

¹Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și saducheii,

²foarte necăjiți că învățau norodul și vesteau în Isus învierea din morți.

³Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase.

⁴Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat la aproape cinci mii.

⁵A doua zi mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,

⁶cu marele-preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor-preoți.

⁷I-au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?”

⁸Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel!

⁹Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a fost vindecat,

¹⁰s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.

¹¹El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.

¹²În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”

¹³Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus.

¹⁴Dar fiindcă îl vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

¹⁵Le-au poruncit doar să iasă din Sobor, s-au sfătuit între ei

¹⁶și au zis: „Ce le vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.

¹⁷Dar ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”

¹⁸Și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să îi mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.

¹⁹Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu,

²⁰căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!”

²¹I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească din pricina norodului, fiindcă toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

²²Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

²³După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii.

²⁴Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele,

²⁵Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: «Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte?

²⁶Împărații pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.»

²⁷Într-adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile și cu noroadele lui Israel,

²⁸ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău.

²⁹Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă-le putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

³⁰și întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus!”

³¹După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

³²Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște.

³³Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți.

³⁴Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute

³⁵și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi i se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.

³⁶Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru,

³⁷a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.